DEPRESIA II. Ce simte o persoana afectata de depresie. Simptom. Tipuri. Depresia la copil si adolescent. Suicidul .

Depresia psihopatologica este caracterizata prin dispozitie generala trista, lipsa de energie, lipsa de speranta, autodepreciere, ideatie suicidara, retragere sociala, inhibitie si bradipsihie generalizata.

Din punct de vedere subiectiv, persoanele cu tulburare depresiva severa traiesc:

-O dispozitie afectiva trista si fatalista, cu o anomalie a trairii subiective raportata la tristetea traita normal de fiecare dintre noi; au dificultate si incapacitate de a plange; sunt lipsiti de speranta, si viitorul nu are sens, „viitorul nu exista” si „nu aduce nimic bun” pentru ei si ceilalti; incearca sentimente de ruina si catastrofa generala, inevitabile; viata si existenta in genere nu mai are sens si sunt resimtite ca o povara insuportabila; au incapacitatea de a se bucura de lucruri, de orice tip de lucruri, sunt dezinteresati de ambianta si mediul inconjurator; dezinteres total fata de preocupari, evenimente, persoane, relatii si viata sociala; au dorinte, intentii si interese estompate sau pur si simplu inexistente; nu au proiecte de viitor si nu actioneaza in nici o directie; sunt obositi tot timpul (astenici), lipsiti de energie, incercand sentimente de neputinta si de incapacitate generala; sunt nehotarati si nu iau decizii; nu se pot mobiliza pentru a actiona si a duce la bun sfarsit un act oarecare; au senzatii corporale neplacute; isi resimt propriul corp ca fiind greu, apasator, bolnav; au preocupari ipohondriace fata de boli grave, incurabile; sunt dominati de sentimente de depersonalizare, derealizare, devitalizare (senzatii de imbatranire corporala), sunt orientati spre o negatie generala, nu exista sens, rost, bucurii, sanatate, valoare, identitate, corp functional, viata.

-Traiesc o senzatie a timpului dilatat, nu mai au incredere in viitor, sunt lipsiti de speranta si pesimisti in toate aspectele vietii; prezentul nu mai prezinta interes si se detaseaza de orice aspect inerent vietii cotidiene; depresivii se repliaza pe trecut, din care selecteaza evenimente negative, de care se preocupa monotematic, repetitiv si obsesiv; au sentimentul scurgerii lente a timpului.

-Depresivii manifesta fata de ei insisi o neincredere dusa la extrem; se autodepreciaza; se simt incapabili sa faca ceva, inutili si fara valoare; au o stima de sine scazuta si se considera o povara pentru cei din jur; intotdeauna, ei se simt vinovati fara motive reale sau invoca motive minore si absurde

-Legat de relatia cu ceilalti, depresivii sunt retrasi si detasati, distantati social; nu sunt atenti la alte persoane, decat atunci cand e posibil sa fie vinovati fata de acestia sau atunci cand altii au dreptul sa ii judece, sa ii dispretuiasca si sa ii condamne; ei cauta indirect condamnarea din ochii celorlalti.

-Sunt sufocati de sentimente de vina, trairi negative, lipsite de speranta, si de cele mai multe ori, ajung la concluzia ca nu mai merita sa traiasca; in mintea lor se naste ideea ca moartea e singura scapare; apar deseori, pornind de la idei suicidare , planuri si tentative bine puse la punct, scenice sau finalizate cu deces.

-Ei prezinta o deteriorare a performantelor cognitive, atentia e deficitara, nu se pot concentra, nu pot persista mental pe anumite teme; mobilitatea gandirii este afectata si exprimarea libera; perceptia lumii inconjuratoare este diminuata, obiectele si ambianta sunt percepute fara pregnanta si detalii, in culori cenusii; prezinta hipomnezie de fixare si concentrare; ideatia este redusa cantitativ, ei manifestand lentoare a cursului ideativ; gandesc ineficient, lipsit de cursivitate; gandesc stereotip, cu revenire pe aceleasi teme; iau decizii foarte greu sau nu le iau deloc; problemele sunt rezolvate incet si neproductiv.

-Din punct de vedere comportamental si expresiv, miscarile sunt lente, reduse cantitativ si prezinta o usoara paloare gestica; in situatii extreme, depresivii pot ajunge la inhibitii motorii cu nemiscare si opozitivitate (stupor) ; vizual, global, se observa o reducere a activitatii si performantelor corporale ; ei isi reduc si isi anuleaza contactele sociale, se retrag din societate; comunicarile interpersonale devin din ce in ce mai reduse ; vorbesc din ce in ce mai putin, din punct de vedere cantitativ, in versiuni scurte, lente, si fara intensitate vocala; in situatii extreme se poate ajunge la mutism; per total, persoana afectata de depresie severa reactioneaza incet, tardiv, scurt, sau deloc la solicitari de orice fel; ia greu decizii, trece lent la act, sau deloc; isi reduc activitatile de autoingrijire, de gospodarire, se neglijeaza pe sine si isi neglijeaza si familia; in cazuri extreme, devin nespalati si mizerabili, incat familia ii obliga sa mearga/ sau sunt dusi la psiholog sau psihiatru. Expresivitatea fizica este scazuta, cu repliere corporala, mers aplecat, capul in piept, privirea in jos, colturile gurii cazute, fruntea incretita, stau cu mainile in zona pieptului si abdomenului, si pot fi, in situatii extreme, preocupati de acte si comportamente suicidale.

-Din punct de vedere biologic si corporal, apare o reducere semnificativa a somnului, cu insomnii predominant matinale (numarul de ore cu care subiectul se trezeste mai devreme este un indicator de gravitate); apar modificari de bioritm cu rau matinal; inapetenta cu scadere in greutate progresiva si marcanta (si acesta este un indicator de gravitate a depresiei) ; in situatii extreme se poate ajunge la refuz alimentar; apar tot felul de spasme pe organele interne (constipatie, crize biliare, migrene inexplicabile, crize de astm bronsic); apar cenestopatii; algii (scaderea pragului de sensibilitate la durere); persoanelor afectate le scade imunitatea; le scade ritmul de refacere biologica; in unele forme particulare de depresie, insomnia e inlocuita de hipersomnie, inapetenta este inlocuita de hiperfagie cu ingrasare progresiva.

Depresiile difera in general in functie de numarul, severitatea si gradul simptomelor, durata si frecventa lor. Astfel, avem indivizi care sunt afectati atat de o depresie usoara, cat si de una moderata sau severa, putand ajunge chiar la un singur si izolat episod depresiv. Celula constructiva a depresiei este formata de episodul depresiv. O tulburare depresiva majora este constituita dintr-o suma de episoade depresive mai mult sau mai putin intense.

Depresia poate fi declansata de evenimente din viata cotidiana, despartirea de cineva drag, decese, nastere etc., dar poate avea si un debut abrupt (de durata catorva zile sau saptamani) , sau poate surveni treptat ( pe parcursul lunilor sau anilor) . Depresia poate fi cronica, cu o durata de peste doi ani, sau de scurta durata, recuperarea intervenind pe parcursul a cateva saptamani sau o luna. Unele depresii pot prezenta la baza elemente ciclice determinative.

Avem astfel diferite tipuri de depresie:

-Tulburari afective bipolare : episod actual de manie, hipomanie, depresie sau combinat.

-Episoade depresive : usoare, fara simptomatologie somatica, cu simptome somatice; episoade depresive moderate, cu sau fara simptome somatice ; episoade depresive majore severe, cu sau fara simptome psihotice. Simptomele psihotice pot fi adecvate starii (delir de saracie sau de vina) si inadecvate starii respective (paranoia).

-Tulburari recurente depresive : avand la baza episodul curent de tulburare depresiva.

-Tulburari persistente afective : ciclotimie, distimie.

-Alte tulburari afective : specificate / nespecificate.

Studiile recente au aratat ca si la copiii in varsta de pana in 3 ani pot aparea unele dintre simptomele clasice ale tulburarii depresive. La sugari, depresia se poate manifesta prin pierderea apetitului, lipsa de somn, intarzieri in dezvoltare (intarzierea mersului, vorbitului, si obiceiurile legate de toaleta), pot aparea cosmaruri si temeri nocturne. In acest stadiu cazurile mai grave pot prezenta si miscari repetitive ale capului si clatinari continue ale corpului.

Depresia anacritica reprezinta sindromul depresiv din prima copilarie, si poate surveni in cursul primului an de viata al copilului, ca urmare a unei indepartari brutale si mai mult sau mai putin prelungite a mamei, dupa ce copilul a avut o relatie normala cu ea. Tabloul clinic in cazul acestor copii de pana intr-un an , este urmatorul: pierderea expresiei mimice, a surasului, mutism, anorexie, insomnie, pierdere in greutate, intarziere psihomotorie globala.

S-a constatat ca depresia la copil este cauzata mai degraba de factori de mediu. Astfel, conflictele familiale, un stil problematic adoptat de parinti in educatie, si respingerea de catre cei de aceeasi varsta pot determina aparitia simptomelor depresive. In copilarie, simptomele depresive pot lua forma acuzelor somatice, a iritabilitatii si a izolarii sociale si sunt asociate cu tulburarile de comportament (ADHD) si tulburarile anxioase. Cel mai adesea, copiii depresivi au un nivel scazut al stimei de sine si sunt foarte autocritici. Rezultatele lor scolare sunt de obicei slabe, iar relatiile sociale cu ceilalti copii reduse. In multe cazuri, comportamentul oscileaza intre manifestari excesive (furie) si retragerea in sine (tristete). Deseori apare si o toleranta scazuta la frustrare.

Deoarece copiii sunt foarte sensibili la imaginea corpului, gandurile negative se pot transforma in autoaprecieri negative, pe baza unor trasaturi fizice considerate urate sau neatractive si a tipului de structura fizica corporala (adolescentii se considera uneori supraponderali). Astfel, gandirea negativa poate genera o stima de sine scazuta, rezultate scolare slabe, izolare sociala sau un comportament riscant (delicventa juvenila, manifestari sexuale exagerate si abuzul de substante).

La adolescentii depresivi exista un risc major pentru tentative de suicid. Printre simptomele cele mai comune ale depresiei in adolescenta se numara lentoarea psihomotorie, hipersomnia si halucinatiile (in special cele auditive). Apar tulburarile induse de o substanta, tulburarile anxioase si tulburarile de comportament alimentar.

Riscul cel mai important care trebuie luat in calcul in cazul depresiei severe este dorinta de a muri (privita ca o evadare, iesire din situatia problematica). Factorii care pot spori riscul tentativei de suicid sunt:

-Atunci cand apare un slab control al impulsurilor, in contextul consumului de alcool/ droguri/ substante, pentru a uita de probleme.

-Sunt tineri, barbati si someri.

-Au antecedente finalizate cu autoranire.

-Au o viata singuratica si se afla oarecum intr-o izolare sociala.

-Prezinta evenimente majore in istoria personala legate de pierderi sau decese.

-Au boli care implica reducerea capacitatilor fizice si/sau durere cronica.

-Au constant certuri in familie si emotii exprimate foarte puternic.

-Pot aparea riscuri si la aniversarea pierderilor/deceselor.

-Riscuri majore in cazul renuntarilor spontane la substante, droguri, alcool.

-Au, in istoria personala, cel putin o sinucidere in familie.

In cazul adolescentilor cu ganduri sinucigase sunt prezente sentimente intense de depresie, furie, deznadejde, anxietate si inutilitate. Ei se simt neajutorati si ineficienti in incercarea de a schimba imprejurarile care le cauzeaza suferinte psihologice coplesitoare. Astfel ei dezvolta ceea ce se numeste ideatia suicidara. Desi la fete probabilitatea unei tentative este mai mare, cea de reusita este mai ridicata la baieti.

Abuzul de substante, comportamentele agresive si depresia sunt cei mai importanti factori de risc de suicid la adolescenti. S-a constatat faptul ca in aproximativ 50% din cazurile de sinucidere, a stat la baza si abuzul de substante sau alcool. 66% dintre cei care s-au sinucis prezentau cel putin unul dintre cei trei principali factori de risc: tentative de suicid anterioare, abuz de droguri, alcool etc. si semne ale unei tulburari afective.

Adrian Rizea

tel. 0737 515 900