DEPRESIA I. Definitie. Descriere generala.Stari si dispozitii depresive prezente in alte tulburari. Statistici.

„Depresia este o maladie mentala caracterizata printr-o modificare profunda a starii timice, a dispozitiei, in sensul tristetii, al suferintei morale si incetinirii psihomotorii. Asociindu-se in general cu anixetatea, depresia intretine la pacient o impresie dureroasa de neputinta globala, de fatalitate disperata, iar uneori antreneaza ruminatii subdelirante, pe tema culpabilitatii, a indignitatii, a autodeprecierii, putand conduce la luarea in considerare a sinuciderii si, uneori, la realizarea acesteia.” (Dictionar de Psihiatrie, editura Univers Enciclopedic Gold, 2010)

Depresia (ca episod depresiv major/tulburare depresiva majora) face parte din aria tulburarilor afective (conform DSM IV) si determina, la persoanele afectate, aparitia unor stari de spirit extrem de neplacute, ce pot submina capacitatea de a indeplini sarcinile zilnice, si de a lupta impotriva diferitelor infectii sau boli si, mai mult decat atat, poate sa-i determine pe cei afectati sa doreasca sa se sinucida, si chiar sa o faca.
Din punct de vedere istoric, apar tot felul de mentiuni legate de tulburarea depresiva. Astfel, cu mai bine de 2000 de ani in urma, medicul grec Hipocrat a etichetat-o ca melancolie. Grecii considerau ca depresia provine dintr-o tulburare a umorilor corpului (umoarea neagra). Avem si o serie de marturii biblice legate de depresie, cu privire la regele Solomon, care suferea de un „spirit malefic”, manifestand momente acute de proasta dispozitie. In cartea lui Iov, din Vechiul Testament, vedem cum Dumnezeu il pedepsea pe acesta in mod intentionat, iar aceasta scriere poate fi considerata ca „opera” a unei persoane deprimate. Avem, de-a lungul timpului, personalitati istorice care au suferit de depresie: compozitori (Gustav Mahler, Ceaikovski, Sibelius) ; politicieni (Abraham Lincoln, Winston Churchil); numerosi scriitori, artisti si poeti (Edgar Allan Poe, Thomas Mann, Emil Cioran) etc. Asfel, conchidem ca tulburarile depresive sunt prezente in ontogenia si filogenia omului si cu atat mai mult astazi datorita cresterii eforturilor omului contemporan, care se naste cu acelasi dat genetic, de a se adapta la rapida evolutie tehnico-culturala a omenirii si de a tine pasul cu ea.

Omul este afectat de depresie in diferite arii ale functionarii lui, printre care se numara:
– Nivelul motivational. Pentru persoana afectata, lucrurile nu mai au sens si valoare, viitorul este lipsit de speranta, si in orizontul interior nu mai zareste nici un rasarit. Persoana este apatica, lipsita de energie si de orice interes.
– Nivelul emotional. Persoanele afectate isi pot manifesta cu greu emotiile pozitive si pot fi anhedonice (nu au capacitatea de a simti orice placere). Cei afectati se simt „goi pe dinauntru”, au tot felul de trairi negative, pot fi foarte furiosi, pot fi „bantuiti” de resentimente, sunt anxiosi, invidiosi, se simt vinovati si rusinati.
– Nivelul cognitiv. Apare o deteriorare a functiei cognitive si persoanele afectate au probleme legate de mentinerea atentiei si concentrarii. Deseori isi pun intrebarea „daca sunt intregi la minte” . Memoria le este afectata, directia gandurilor, continutul cognitiv devine negativ si fatalist, gandeste rau despre sine, despre lume, despre viata. Nu construieste planuri mentale legate de viitor.
– Nivelul comportamental. Depresivii nu se mai implica in comportamente pe care in trecut le considerau agreabile si placute. Ei au tendinta de a se retrage din activitatile sociale, evita sa se intalneasca cu prietenii ori sa caute ajutor din partea celorlalti. Anumite tipuri de persoane deprimate, pe de alta parte, se agata cu disperare de ceilalti si devin foarte solicitante, si asteapta sa fie incurajati. In situatii mai grave, se poate ajunge la agitatie psihomotorie, neliniste patologica si retard mintal.
– Nivelul biologic. Apar probleme legate de somn, trezitul prea devreme sau somnul prea usor. Isi pierd in general apetitul si interesul pentru sex. Apar schimbari de natura fiziologica, in ceea ce priveste hormonii de stress (hidrocortizonul) si neurotransmitatorii importanti (serotonina si noradrenalina).

Elementul principal al depresiei, in simptomatologie, este reprezentat de anhedonism. Anhedonia se refera la pierderea interesului si a motivatiei de a face anumite lucruri, si chiar daca le fac, nu simt nici o placere. De exemplu, ar vrea sa se bucure din nou de o iesire in oras cu prietenii, de gustul mancarii etc, insa atunci cand se implica in aceste activitati nu resimt nici un fel de bucurie.

Stari si dispozitii depresive intelese ca trairi negative dominate de tristete, de lipsa de speranta, dezinteres fata de ambianta, evaluare negativa a prezentului si a propriei persoane in ansamblu, intalnim intr-un palier foarte larg al tulburarilor mentale: la indivizi cu tulburare autista usoara, care au o capacitate intelectuala de a constientiza maladia sau deteriorarea lor severa; in tulburarea Asperger; la copii cu anxietate de separare; in delirium; in schizofrenie; la cei afectati de traume; in demente (ex: datorata traumatismului cranian; maladiei Parkinson, maladiei Huntington) ; in epilepsie; in tulburarile mentale datorate unei conditii medicale generale (ex: tulburarea catatonica; modificarea de personalitate datorata tumorilor craniene etc.); in tulburarile generate de abuzul/ abstinenta/ dependenta de substante (alcool, amfetamine, cocaina, halucinogene, sedative, inhalante, opiacee, phencyclidina, nicotina, polisubstante etc.); in tulburarea schizoafectiva; in tulburarile delirante; in tulburarea psihotica; in atacul de panica; in tulburarea obsesiv-compulsiva; in stress posttraumatic si acut; in anxietatea generalizata/ tulburarea anxioasa; in tulburarea de somatizare; in hipocondrie; in tulburarea dismorfica corporala; in tulburarea factice; in amnezia si fuga disociativa; in tulburarea de identitate disociativa; in tulburarea de depersonalizare; in tulburarea dorintei sexuale si disfunctiei sexuale datorate unei conditii medicale generale sau substante; in parafilii; in fetisismul transvestic; la copiii cu tulburare de identitate sexuala; in anorexia nervoasa; in bulimia nervoasa; in insomnia/ hipersomnia primara; in narcolepsie; in tulburarea ritmului circadian de somn; in anxietatea de vis (cosmarul); la copiii cu teroare de somn; in tulburarea exploziva intermitenta; in kleptomanie; in jocul de sansa psihologic; in tulburarile controlului impulsului; in tulburarea de adaptare; in tulburarea de personalitate paranoida; in tulburarea de personalitate schizoida; in tulburarea de personalitate schizotipala; in tulburarea de personalitate antisociala; in tulburarea de personalitate histrionica; in tulburarea de personalitate narcisica; in doliu; in tulburarea neurocognitiva usoara; in tulburarea disforica premenstruala; in tulburarea distimica; in tulburarea factice prin procura; in tulburarea mancatului compulsiv; in tulburarea de personalitate pasiv-agresiva etc.

Conform unor studii recente, milioane de oameni din intreaga lume sufera de depresie. Organizatia Mondiala a Sanatatii arata ca depresia va deveni in curand cea mai raspandita boala din lume dupa tulburarile cardiovasculare. 6% din populatie au depresie majora si prezinta riscuri de recadere. In general, depresia este intalnita la persoanele cu stil de atasament si viata dezorganizat, la persoanele ce participa la un context de viata dificil si la cei care evita luarea deciziilor (cele care sunt in controlul lor). Se stie ca in cazul femeilor cu varsta cuprinsa intre 15 si 45 de ani depresia este cea mai raspandita afectiune. Anumite studii sugereaza ca o persoana din patru sau cinci va avea parte de un episod de depresie care necesita tratament intr-un anumit moment al vietii, aceste estimari fiind influentate de clasa sociala si de alte variabile socio-demografice. In general femeile sufera de depresii de doua sau trei ori mai mult decat barbatii. Procentajele afectarii intre femei si barbati difera foarte mult in functie de grupul social, cei din zonele sarace si cu multi someri prezentand niveluri mai ridicate de probleme de sanatate, inclusiv depresia. Sunt foarte multe persoane afectate de depresie, nedepistate, sau care primesc un tratament neadecvat. Tocmai de aceea, o statistica mai precisa nu exista.

Tulburarea depresiva majora este asociata cu o mortalitate ridicata. Pana la 15% dintre indivizii cu tulburare depresiva majora severa mor prin suicid. Datele statistice sugereaza ca exista o crestere de patru ori a ratei mortalitatii la indivizii cu tulburare depresiva majora, in varsta de peste 55 de ani. Persoanele cu tulburare depresiva majora din institutii, camine, spitale, unitati militare, pot avea o probabilitate considerabil crescuta de moarte in primul an. In general, persoanele cu tulburare depresiva majora din unitatile medicale dezvolta o mai mare durere si mai multe maladii somatice, precum si o functionare fizica si sociala redusa.

Riscul, in cursul vietii, pentru o tulburare depresiva majora, este estimat intre 10% – 25% pentru femei si 5%-12% pentru barbati. Riscul cel mai mare pentru dezvoltarea unei tulburari depresive majore il prezinta persoanele cu varste cuprinse intre 18 si 44 de ani, iar riscul cel mai scazut persoanele de peste 65-70 de ani. In general, persoanele nascute dupa cel de al doilea razboi mondial prezinta risc mai mare pentru dezvoltarea unei tulburari depresive majore.

Tentativele de suicid sunt mai numeroase in cazul femeilor, dar suicidul este mai virulent in cazul barbatilor, care folosesc metode letale ( spanzurare, arme de foc), spre deosebire de femei, care prefera modalitati mai putin “eficiente”, gen supramedicatie, taierea venelor etc. Cel mai mare risc pentru suicid il prezinta persoanele singure, separate, persoanele divortate, cei care au ramas de curand vaduvi. Riscul cel mai scazut il prezinta persoanele casatorite, cu copii etc.

Legat de stilul de viata, in mediul urban – rural, persoanele singure din orase prezinta un risc de suicid mai ridicat decat cele care traiesc la tara, mai aproape de natura.
Legat de istoria personala, persoanele cu risc de suicid sunt cele in familia carora au existat cazuri in trecut de suicid, alcoolism, tulburari depresive etc.

Pana la 20-25% dintre indivizii cu anumite conditii medicale generale patologice (diabet, infarct de miocard, neoplasme etc) prezinta o tulburare depresiva majora in cursul evolutiei conditiei lor medicale generale.

Aproximativ 50% dintre persoanele diagnosticate cu depresie, in cadrul unei psihoterapii, s-a dovedit ca au o recidiva sau o criza ulterioara. Cel mai vulnerabil grup de varsta pentru recidive imediate si multiple este reprezentat de persoanele care au trait prima lor depresie inainte de varsta de 20 de ani.
Aproximativ 5% dintre toti copiii si adolescentii sufera la un moment dat de depresie. Studiile au aratat ca probabilitatea de a dezvolta o depresie la varste fragede este la fel de mare la fete ca si la baieti. Totusi, in adolescenta, depresia este aproape de 2 ori mai frecventa la fete decat la baieti si este asociata in special cu tulburari anxioase, dar si cu alte afectiuni.

Exista multe indicii legate de cresterea cazurilor de depresie, la populatia tanara si adulta, in ultimii ani. Motivele principale care contribuie la aceasta crestere, sunt: schimbarile demografice, schimbarile modului de viata, invadarea lumii virtuale, timpul pierdut in orasele mari (ex: traficul, distantele mari fata de locul de munca etc.), modificarile dietei, utilizarea sporita a medicamentelor cu efecte secundare depresive, si mai ales, stresul social in toate formele lui.